Prietenul meu kosovar

    Eram pe la inceputul anului 2009 undeva in Germania mai exact in Mainz-Kastel alaturi de inca doua cunostinte. Imi aduc aminte de faptul ca in acea perioada era o vreme foarte urita ploioasa si friguroasa insa acea vreme nu ma impiedica sa imi caut un loc de munca. Sincer va spun nu era dorinta neaparata de a lucra dar fiind intre straini departe de casa parinteasca,locul unde oricind te vei simti ocrotit,eram nevoit sa-mi castig existenta,eram pe cont propriu.Cautam un job in bucatarie bucatar sau cel putin ajutor de bucatar.
   Am batut orasul in lung si in lat, ba mai mult mi-am incercat norocul si in orasele mai mari din jur (Wiesbaden,Mainz),insa cu acelasi ghinion.Dupa o perioada de vreo 2 sau 3 saptamani ma sunat cineva acel cineva era un barbat care se ocupa de gradinarit si care avea nevoie de o persoana sa-l ajute.Am acceptat jobul pentru ca aveam mare nevoie de bani...de, se apropia data cind trebuia sa achit chiria si  stateam foarte prost cu banii.Din vorba in vorba ma intreaba de unde sunt si raspund ca din Romania. Acea persoana avea o parere foarte proasta despre noi cei din Europa de Est in general dar in special de romani.Ma deranja atunci cind acest om vorbea urit despre Romania,chiar daca in unele cazuri avea dreptate,pina la urma este tara unde m-am nascut si am crescut.
    Dupa o luna de munca prin gradinile altora am avut parte de un apel neasteptat...la capatul firului era o femeie care dorea sa vorbeasca cu Adrian,in speta eu, pentru ca asa ma prezentam in germania cu cel de-al treilea nume,Flavius era destu de greu pentru sa-l pronunte.La inceput nu stiam cine este si ce vrea acea femeie poate si din pricina faptului ca nu eram destul de atent la ce imi spunea ea...apoi am inceput sa inteleg cine este ,era patroana unui restaurant din centrul orasului Mainz.Dupa o scurta discutie imi spune sa ma prezint la restaurant a doua zi in jurul orei 9 dimineata.Am mers acolo sperind ,de fapt hotarit sa prind postul de ajutor de bucatar.Intrind in bar la inceput am crezut ca am gresit locatia,ca nu sunt unde trebuie,am fost intimpinat de un ospatar fruomos imbracat pantaloni negri la dunga, camasa alba curata de un alb imaculat,iar pantofii lacuiti de parca se pregatea de o parada militara.Restaurantul era si el unul select elegant,pina la urma se afla in buricul targului,in centrul vechi al orasului,zona turistica iar la sfarsit de saptamana se organizau si piete,una peste alta o zona perfecta pentru un restaurant.

    Prima persoana pe care am cunoscuto in bucataria acelui restaurant a fost Bekem,unul dintre bucatarii acelui restaurant.Parca-l vad si acum...o privire sumbra si critica in acelasi timp,ma itreaba daca am mai lucrat in bucatarie,ii raspund ca da ...de fapt am si diploma de bucatar.Dupa ce ma pus sa fac diverse lucruri prin bucatarie (salata de fructe,flamcuchen,salate) imi spune ca pot sa plec si ca trebuie sa revin a doua zi.Ma gindeam pe atunci ca acel om imi va crea probleme si nu voi avea o viata usoara cu el.A doua zi ma intorc la restaurant pentru inca o zio de proba...in total au fost 4 zile de proba, la finalul carora am aflat ca voi fi angajat acolo.Alec bucatar Bekem era de origine din kosovo  trecuse prin greutati stia ce inseamna durere suferinta si umilinta a fost martor pentru un timp la crudul razboi petrecut in Kosovo.Cunoscindu-l am descoperit ca nu este persoana aia rece si fara sentimente pe care o credeam,ba mai mult este un om cu care te poti distra, este o persoana loiala si un adevarat prieten.Era un bucatar extraordinar ceea ce facea el in bucatarie pot spune ca se numeste arta....mancarea arata atit de bine incat iti era mila sa te atingi de ea.Pentru mine acest Bekem ramine cel mai bun bucatar cu care am lucrat vreo data,persoana de la care am avut si de la care am invatat extrem de multe atit pe plan profesinonal,adica in domeniul gastronomiei,cat si in viata de zi cu zi.
   Acesta este Bekem prietenul meu kosovar,omul de la care am avut foarte multe de invatat.